Skip to content

tgheorgheradu blog

GANDURI, IMPRESII, ATITUDINI – http://www.tgheorgheradu.weblog.ro – http://www.radutudor.bloggerul.ro

Archive

Archive for mai, 2009
  Dupa o seara si o noapte rece si ploioasa, cind m-am trezit azi dimineata si am iesit pe balcon, am luat in piept aerul curat, primenit, al ultimei zile din luna Mai….am hotarit, impreuna cu sotia, sa iesim la o plimbare in parc. Ne-am hotarit sa mergem in Herastrau, un loc cu o semnificatie aparte pentru noi, deoarece acolo, in urma cu sapte ani, ne-am cunoscut….atunci, in 2002, treceam  impreuna cu niste amici prin Herastrau in drum spre capatul tramvaiului 41 din Piata Presei Libere cind, in apropiere de debarcader, am vazut si auzit cum doi tineri discutau cu voce tare, in contradictoriu….la un moment dat, el ia dat ei o palma. Nu-mi pot explica foarte clar de ce, dar am simtit nevoia sa intervin intre cei doi…i-am atras atentia ca nu este frumos sa loveasca o femeie. Desi era foarte nervos, a intors spatele si a plecat….Marina, caci asa se numea tinara care ulterior avea sa-mi devina sotie, mi-a multumit pentru faptul ca am intervenit, deoarece fratele ei era un om foarte violent, cu reactii necontrolate….am condus-o la o terasa din apropiere, am servit ceva, dupa care a acceptat sa facem o scurta plimbare pe aleile parcului….la un moment dat, i-am cuprins una din palme cu palma mea….nu m-a refuzat….am facut schimb de numere de telefon. In aceeasi zi, spre seara, am sunat-o….am simtit la celalalt capat al firului o voce calda, sensibila, am simtit multumire in vocea ei….am continuat sa ne vedem din ce in ce mai des si la un moment dat "inevitabilul" s-a produs : am cerut-o in casatorie iar ea a raspuns fara ezitare ca da ! vrea sa fim impreuna definitiv….in 2002, cind am cunoscut-o pe Marina, aveam 40 de ani iar ea 25 ! Putem confirma amindoi ca dragostea la prima vedere de la care am plecat la inceput s-a dezvoltat si ca nici o umbra de neincredere nu exista in relatia noastra….Am pomenit de virsta pe care o avem pentru ca, cel putin din punctul meu de vedere, nu trebuie sa existe prejudecati legate de virsta atunci cind iti place cu adevarat o persoana….dragostea poate aparea la orice virsta….ramine doar sa o acceptam si sa o primim in inimile si in sufletele noastre ca un fapt de viata firesc. Un lucru este cert : nu putem traii fara dragoste, fara iubire….chiar daca existam  intr-o lume dominata de interese meschine, materiale, financiare, dragostea si iubirea trebuie sa ramina la loc de cinste in inimile noastre. Altfel, degeaba ne mai numim oameni….Parfumul dragostei pluteste peste tot, ramine sa il asimilam atunci cind Cupidon isi trimite sagetile spre inimile noastre. Viata inseamna dragoste iar dragostea inseamna viata….
Am ales pentru ilustrarea celor scrise in aceasta insemnare videoclipul Patriciei Kaas – If you go away , cred ca este foarte relevant in anumite contexte….
 
 
If you go away
On this summer day
Then you might as well
Take the sun away
 
 All the birds that flew
 In the summer sky
When our love was new
And our hearts were high
 
When the day was young
And the night was long
And the moon stood still
For the night bird’s song
 
If you go away If you go away If you go away But if you stay I’ll make you a day Like no day has been Or will be again We’ll sail the sun We’ll ride on the rain We’ll talk to the trees We’ll worship the wind And if you go I’ll understand Leave me just enough love To hold in my hand If you go away If you go away If you go away If you go away As I’m the real must There’ll be nothing left In the world to trust Just an empty room Full of empty space Like the empty look I see on your face I’ve been the shadow Of your shadow I fell you might have kept me By your side If you go away If you go away If you go away But if You stay I’ll make you a day Like no day has been Or will be again We’ll sail the sun We’ll ride on the rain We’ll talk to the trees We’ll worship the wind And if you go I’ll understand, Leave me just enough love To hold in my hand If you go away If you go away Ne me quite pas Category: Music
 
Si o alta ilustrare elocventa a ceea ce inseamna dragostea, in urmatorul clip….
 

Cu fiecare zi petrecuta la locul de munca, ne apropiem, incet, incet, de momentul in care ne vom pensiona. Si eu ma gindesc, vrind, nevrind, la acest moment al vietii cind voi spune adio locului de munca….sigur, am doar  47 de ani (neimpliniti), mai am suficient de mult timp pina atunci, si totusi….Astazi a fost ultima zi de lucru a uneia dintre colegele mele de serviciu., A venit la munca cu un chip destul de ambiguu, se putea citi pe fata ei, o oareare destindere, o oarecare degajare dar, pe de alta parte, si o umbra de tristete….Tanasie Ioana, colega mea care de luni va fi proaspata pensionara, a fost o colega de exceptie, un om deosebit si o buna profesionista….dupa orele de program am ramas la o mica petrecere ad-hoc, pentru a ne despartii asa cum se cuvine de colega noastra. La un moment dat, desii zimbetul ii aparuse pe chip mult mai evident decit in alte dati, in ochii ei mari, luminosi au aparut lacrimile….a spus ca este emotionata, ca sa intristat putin pentru ca trebuie sa se desparta de colectivul in care a lucrat atitia ani, ca se teme putin de noua postura in care se va afla….se bucura, insa, ca a scapat de stresul care exista la locul de munca, ca va avea timp mult mai mult pentru viata personala si pentru asi creste nepotii, pentru a merge mai des in Suedia, la fiica….
Dincolo de cazul colegei mele care se pensioneaza, stau si ma intreb ce sentimente au, oare, cei care, in general, urmeaza sa faca acest pas ? Cei care au copii si nepoti se bucura ca se pot ocupa de acestia, ca se pot plimba cind vor, ca se pot trezi dimineata la ce ora vor, ca pot juca un sah sau o tabla in celebrul colt al sahistilor din gradina Cismigiu….pe de alta parte, insa, dincolo de aceste "beneficii" ale vietii de pensionar, exista o multime de probleme care apar la aceasta virsta, in special din punctul de vedere al sanatatii cind trebuie sa scoti o multime de bani din buzunar pentru a-ti procura medicamentele necesare, hrana de zi cu zi, datoriile locuintei in care traiesti in conditiile in care pensiile celor care au trudit cu adevarat, care au muncit in conditii grele sau foarte grele  nu sunt suficiente pentru a asigura un trai decent, absolut meritat dupa o viata de efort….  Ar trebuii sa respectam mai mult persoanele virstnice….nu intentionez sa intru intr-o dizertatie cu substrat politic, dar, consider ca statul trebuie sa  faca eforturi financiare mai sustinute pentru a asigura pensionarilor un nivel de trai cel putin decent in fapte si nu doar in vorbe, chiar in aceste conditii de criza….apropos de criza, ea este scuza perfecta pentru neputinta noastra nationala de a aseza lucrurile pe un drum normal….iesirea la pensie trebuie sa insemne cel putin 99% bucurie din toate punctele de vedere si  doar unu la suta, eventual, tristete….abia atunci putem spune ca ne respectam, cu adevarat, batrinii….s-auzim numai de bine !
O adaugire la aceasta insemnare despre pensionari – videoclip cu Doru Octavian Dumitru , legat de subiect….
 

  Aseara, la intoarerea de la servici, am trecut prin piata sa-mi cumpar niste mere, fiind un mare consumator al acestora….drumul spre tarabele cu fructe trece pe linga  micile magazine frumos amenajate in care se vind fel de fel de produse….cind am ajuns la minimagazinul unde se vind oua , mi-am adus aminte si de sarbatoarea de azi, Inaltarea si Ziua Eroilor. Am cumparat oua, le-am vopsit iar astazi m-am dus hotarit sa ciocnesc cu colegii si sa le sparg ouale la toti….am constatat insa, cu surprindere , ca partenerii mei de serviciu, colegii mei , uitasera aproape complet de sarbatoare….stresul cotidian, grijile de zi cu zi, problemele cu care ne confruntam ne fac sa uitam de lucruri si sarbatori care pina mai ieri erau cit se poate de obisnuite si tratate cu mult mai multa atentie….cu gindul la existenta, cu gindul la bani si lucruri trecatoare, incepem sa uitam de lucrurile spirituale, de balsamul sufletesc reprezentat
inclusiv de sarbatoarea zilei….si totusi, HRISTOS S-A INALTAT !
Traversez o perioada destul de confuza si de agitata din viata mea….dupa decesul mamei, in ianuarie 2007, am ramas sa rezolv problema partajului pe apartamentul unde locuiesc, la partaj avind drept matusa mea, sora mamei….dis de dimineata, sotia mi-a pregatit o omleta si un ceai de tei, pentru a ma linisti. Urma sa plec la biroul notarial pentru a mai clarifica unele aspecte legate de partaj si vinzarea casei….mi-am luat geanta diplomat cu acte si un plic cu 2000 de euro, bani pe care trebuia sa-i inapoiez unui amic. Pe drum m-am intilnit cu un fost coleg de serviciu, pe care nu il mai vazusem de multa vreme…ne-am oprit la o cafenea din centru , pentru a mai depana niste amintiri. Timpul a trecut foarte repede. Bucuros de revederea cu fostul coleg, la plecare am uitat sa iau geanta diplomat cu actele si banii…plecasem de circa trei, poate patru minute cind, inima parca mi-a stat in loc: – geanta, mi-am zis, dumnezeule…din spatele meu insa, un tinar subtirel, nu parea a avea mai mult de 25 de ani, dar cu parul grizonat, striga din toate puterile : – domnule, domnule, geanta dumneavoastra ! O imensa bucurie si in acelasi timp, nu ascund, surprindere, mi-a cuprins sufletul. I-am multumit din toata inima pentru gestul sau si am vrut sa-l recompensez, dar tinarul cu parul grizonat mi-a spus ca nu a facut nimic deosebit, a facut ceea ce orice om ar fi facut, dupa care mi-a intors spatele si a disparut in multime…Fratilor, dragi cititori, exista inca OAMENI in Romania, iar asta inseamna ca nu este totul pierdut… Am relatat aceasta intimplare petrecuta astazi, in jurul orei 13.00, pentru ca gestul tinarului este unul deosebit si merita consemnat ca atare…. Acum, sunt acasa, mai linistit si mai multumit….profit de momentul de multumire pe care il am pentru a asculta una din melodiile preferate, tema muzicala si secvente din filmul "Zorba, the greek", un film extraordinar, despre un om simplu care stie sa treaca peste probleme si necazuri cu zimbetul pe buze, dansind sirtaki….Zorba este modelul optimistului incurabil….Cei din generatia mea si chiar mai tineri, care au vazut filmul reluat de mai multe ori in ultimii ani, se vor bucura sa revada secvente si sa asculte muzica greceasca tonica si inconfundabila….sunt prea bucuros si multumit ca sa nu pun aceasta melodie…si inca un amanunt : in seara zilei de 1 ianuarie 2007, cind mama pleca la cele vesnice, pe unul din posturile tv era difuzat filmul Zorba… cred ca mesajul filmului m-a ajutat sa depasesc, atunci, momentele grele prin care treceam….nu am sa uit niciodata ca  exista OAMENI in Romania !….sunt emotionat, iertati-ma…. Auditie si vizionare  placuta !
 
 

E duminica…m-am trezit dis de dimineata, transpirat…nu, nu era de la caldura, ci de la gindurile care ma napadisera…mi-am amintit de iubitii mei parinti, de faptul ca urma sa plec la locul lor de odihna vesnica…inima imi batea cu putere pentru ca mi-am  mai amintit si  de un eveniment deosebit din viata mea, petrecut in urma cu 11 ani, in 1998, cind, in vara, fiind in concediu, am decis sa mergem la Manastirea Cernica . Era o zi de iunie superba. Soarele batea cu razele sale ascutite in geam si parca imi spunea :" – Trezeste-te, e o noua zi, bucura-te de viata !". Aveam sa ma bucur cu adevarat de viata, citeva ore mai tirziu cind, dupa ce am ajuns la Cernica si ne-am cazat la minastire, am avut sansa de a ma intilni cu Arhimandritul Ilarion Argatu sau Parintele Argatu, cum este cunoscut de opinia publica…Este adevarat ca intilnirea ne-a fost mijlocita de un monah al cunoscutei minastiri…dar, oricum, Parintele Argatu era intotdeauna deschis dialogului cu credinciosii, nu refuza niciodata pe cei care veneau la dinsul pentru asi gasi linistea sufleteasca, spirituala…Auzisem de Parinte cu mult inainte de a ma intilni cu dinsul, trebuie sa recunosc ca am avut oarece emotii…Insa in momentul in care ne-a primit, intr-una din chiliile minastirii, am avut senzatia ca ma intilnesc cu insusi  Dumnezeu, coborit pe pamint…O barba carunta incadra chipul acestui om care emana bunatate si lumina prin toti porii….Pret de aproape doua ore, parintele a reusit sa-mi lamureasca multe aspecte din cuvintul lui Dumnezeu transmise noua, credinciosilor, prin intermediul Bibliei….Am plecat de la Minastirea Cernica cu o liniste si o bucurie sufleteasca pe care doar cei care l-au intilnit pe Parintele Ilarion Argatu, au avut posibilitatea sa traiasca….Multumesc lui Dumnezeu ca am avut aceasta ocazie de a cunoaste un om si un duhovnic de exceptie …
 
 
Inca trei versete din Cartea Cartilor :
 
Vechiul Testament
Capitolul 2, versetul 7 :
Atunci, luind Domnul Dumnezeu tarina din pamint,
a facut pe om si a suflat in fata lui suflare de viata
si s-a facut omul fiinta vie.
 
Capitolul 2, versetul 8 :
Apoi Domnul Dumnezeu a sadit o gradina in Eden,
spre rasarit, si a pus acolo pe omul pe care-l zidise.
 
Capitolul 2, versetul 9 :
Si a facut Domnul Dumnezeu sa rasara din pamint
tot soiul de pomi, placuti la vedere si cu roade bune
de mincat; iar in mijlocul raiului era pomul vietii si
pomul cunostiintei binelui si raului.
 
Acum 15 minute m-am despartit de un fost coleg de liceu, cu care am pastrat legatura si cu care, uneori, ma reintilnesc pentru a rememora  acea perioada speciala din viata noastra…..Ne amintim mereu cu nostalgie de primul sarut, de prima iubire , de prima floare daruita unei fete, de emotiile pe care le-am avut la sfirsitul liceului, la despartirea de colegi si dascali …Ne-am amintit si de pasiuni comune, de cartile pe care le-am citit, de filmele pe care le-am vazut, de muzica pe care o ascultam….Apropos de muzica, umblind mai deunazii prin colectia de cd-uri pe care o am, am avut placerea si bucuria sa redescopar poate cel mai valoros cd din colectie si anume muzica marelui nostru compozitor Ciprian Porumbescu. Am introdus  cd-ul in unitate si din boxe au inceput sa razbata acordurile grave, dar in acelasi timp placute si emotionante, ale Baladei !….O bucurie si o emotie fara  margini mi-a cuprins atunci sufletul….Toate problemele si oboseala de peste zi au disparut ca prin farmec. Am aflat ulterior ca exista si un videoclip care marcheaza vizual aceasta capodopera muzicala a lui Ciprian Porumbescu. Astazi am accesat acest videoclip care pot spune ca este extrem de bine realizat iar Balada ilustreaza perfect videoclipul din punct de vedere muzical. M-am hotarit sa impartasesc aceasta pasiune pe care o am pentru muzica clasica si cu alti iubitori de capodopere muzicale clasice, astfel incat, lunar voi avea o rubrica intitulata "un compozitor de muzica clasica pe luna", in data de 17 a fiecarei luni.. Cateva cuvinte din biografia marelui compozitor :
Ciprian Porumbescu, unul dintre cei mai importanti compozitori ai Romaniei, s-a nascu in data de 14 octombrie 1853 in Sipotele Sucevei si sa stins din viata la 6 iulie 1883. Parintii sai au fost Emilia si Iraclie Porumbescu, preot ortodox. A studiat muzica la Suceava si Cernauti dupa care a urmat cursurile Conservatorului din Viena, trebuind sa-si intrerupa studiile datorita situatiei precare a familiei sale. Intre 1873 si 1877 a studiat teologia lortodoxa la Cernauti. In 1880 a scos o colectie de cintece – "Colectia de cintece sociale pentru studentii romanii" – prima lucrare de acest gen din literatura noastra. Colectia cuprindea, printre altele "Cintecul gintei latine",  "Cintecul tricolorului", "Imnul unirii – Pe-al nostru steag". La 11 martie1882 are loc premiera operei sale "Crai nou", care a avut un urias succes. Pe timpul arestarii sale din motive politice a mai compus : "Rapsodia romana pentru orchestra", "Serenada", "La malurile Prutului", "Altarul manastirii Putna", "Inima de roman", "Gaudeamus Igitur", "Oda ostasilor romani". La virsta de 29 de ani, marele artist a fost rapus de tuberculoza. Satul Stupca unde a murit ii poarta astazi numele.
Sursa : biografii.famouswhy.ro/ciprian_porumbescu
Va doresc vizionare si auditie placuta la acest videoclip si muzica clasica de exceptie !
 
Voi incheia capitolul Ciprian Porumbescu, cu un alt videoclip ilustrat cu aceeasi Balada in interpretarea de nivel inalt a grupului Phoenix. Romania are o cultura muzicala bogata, "adevarata", sunt mindru ca sunt roman si ca avem un tezaur de cultura inestimabil… Aceasta bogatie culturala trebuie, insa, mult mai mult promovata…. 

 

Scriu aceasta insemnare si, in acelasi timp, visez cu ochii deschisi. De fapt, nu visez ci rememorez perioade din copilaria si adolescenta mea, traite in casa parinteasca si la bunicii mei din partea mamei…. Am avut sansa sa-mi petrec o buna parte din anii copilariei intr-o casuta situata in zona Posta Puisor din Bucuresti (actualul Centru Civic). Era, si este inca, o casa in aparenta simpla, dar plina de bogatia amintirilor mele si ale familiei ! Desii casa a fost vanduta in urma cu mai bine de 30 de ani, din cind in cind, pasii ma poarta pe strada Sirenelor, o strada cu o semnificatie aparte pentru mine, strada copilariei, unde eu si ceilalti strengari din zona ne jucam "de-a v-ati ascunselea", ne intreceam la viteza cu tricicletele sau jucam un fotbal rudimentar, cu mingii confectionate de bunicii sau parintii nostri din carpe !….Doamne, cat de mult ne bucuram ca ne puteam juca, chiar si cu astfel de mingi !….Bunicii mei, carora le datorez, ca si parintilor mei, de altfel, tot respectul si toata recunostiinta mea, chiar si acum, dupa decesul dumnealor, erau oameni simpli, fara multa scoala, pentru ca asa a fost situatia in perioada respectiva, erau alte vremuri, mult mai complicate decat astazi. In schimb aveau, mai ales bunicul meu (tataie Gica sau nea Gica, cum ii spuneau vecinii si cunoscutii), un suflet extraordinar, o bunatate interioara deosebita care iesea permanent la suprafata si se vedea pe chipul lui tataie, care, oricit de multe probleme ar fi avut (si, slava Domnului, ca erau probleme, poate mai multe decit astazi), oricit de suparat ar fi fost, gasea intotdeauna puterea sa zimbeasca, sa rida, pentru a ne vedea pe noi, nepotii, fericiti !….O, tempora….Tataie a fost primul care ma dus intr-o biserica, la Mihai Voda. Era un om credincios, fara a fi exagerat in aceasta privinta, isi incepea si isi termina ziua in rugaciune…..Primii pasi in biserica….Bataile inimii parca se accelerasera, il stringeam pe bunicul de mina, el m-a privit si a spus  zimbind : – "Stai linistit, nepoate, suntem in biserica, Doamne – Doamne se uita la noi !"…Atunci orice teama imi disparea. Ce fascinat eram de ceea ce descopeream in lacasul de cult…
Imi aduc aminte cum, atunci cind mai ramineam peste noapte la bunici, tataie imi citea pasaje din Biblie, una din putinele carti pe care le avea, asezata la loc de cinste pe rafturile confectionate de bunicul din bucati de lemn si placaj ! Sigur ca atunci nu intelegeam mare lucru din ceea ce-mi citea din Biblie, careia, ulterior, aveam sa aflu ca i se spune si "Cartea Cartilor", dar eram foarte incintat si multumit cand auzeam vocea blinda si tonul cald al lui tataie Gica citindu-mi din aceasta Carte….De atunci pot spune ca am capatat drag de aceasta Carte a Cartilor, am inceput sa cred ca nu existam pe acest pamint din intimplare si ca exista o Putere Divina, un Creator…Toate aceste lucruri sunt sigur ca au contat pentru formarea si evolutia mea in continuare, ca om….
Pentru ca este duminica, zi in care eu cel putin incerc sa ajung la biserica, mi-am propus sa fac, de acum incolo, o rubrica permanenta cu titlul "Cartea Cartilor", pe care sa o susutin, de regula, duminica, si in care sa imi amintesc si sa ne amintim pasaje din Biblie….Am si avem cu totii nevoie ca, macar din cind in cind, sa ne amintim si de cele spirituale…
 
Vechiul Testament
Cap. 1, versetul 26 :
Si a zis Dumnezeu :" Sa facem om dupa chipul
si dupa asemanarea Noastra, ca sa stapaneasca
pestii marii, pasarile cerului, animalele domestice,
toate vietatile,ce se tirasc pe pamint si tot pamintul"
 
Cap. 1, versetul 27 :
Si a facut Dumnezeu pe om dupa chipul Sau ; dupa
chipul lui Dumnezeu l-a facut ; a facut barbat si femeie.
 
Cap. 1 versetul 28 :
 Si Dumnezeu i-a binecuvintat, zicind : "Cresteti si va inmultiti
si umpleti pamintul si-l supuneti ; si stapiniti peste pestii marii,
peste pasarile cerului, peste toate animalele, peste toate vietatile
ce se misca pe pamint si peste tot pamintul !"
……………………………………………………………………………………
 

 

elena gheorghe s-a clasat abia pe locul 19 in finala concursului eurovision 2009. Imi pusesem mari sperante in melodia cu care interpreta noastra urma sa participe la aceasta finala (Balkan Girl), dar din pacate nu a fost sa fie…Sper ca cei in drept ( compozitori , textieri, interpreti) sa traga invatamintele necesare din acest esec destul de sever si sa asigure pe viitor o participare onorabila a Romaniei la competitii de o asemenea anvergura… Norvegia a ocupat primul loc, urmata de Islanda si, surpriza, Azerbaidjan … Asa s-a scris istoria concursului Eurovision 2009 . Asta e !
 Asta seara, de la ora 23.oo (ora Moscovei), Elena Gheorghe , reprezentanta noastra la Eurovision 2009 participa la un program special al televiziunii organizatoare a evenimentului, postul Canal 1 (Pervii Canal) care are studiourile in Centrul Tv Ostankino din Moscova. Sunt invitati, alaturi de Elena, si ceilalti participanti la marea finala de miine, 16 Mai. Elena va intra in finala de miine a 22-a. Personal, sunt alaturi de ea in aceasta finala si sper, asa cum spunea si ea, sa se claseze in primele cinci locuri. Succes, Elena !
Nume real : Elena Gheorghe
Alias : Elena ex-Mandinga
Data nasterii : 30 iulie 1985
Locul nasterii : Bucuresti
Status marital : necasatorita
Mama : Marioara Man Gheorghe
Tatal : Gheorghe Gheorghe
Surori : Ana
Fratii : Costin
Inaltime : 1,65 cm
Culoarea ochilor : caprui
Culoarea parului :saten
Hobby-uri : Muzica, dansul si moda
Educatie : Liceul Dinu Lipatti – actorie si canto clasic

 
Pentru ca tot a venit vorba de muzica si de interpreti preferati, am ales-o acum pe Celine Dion si tema muzicala a filmului "Titanic", pelicula obtinind in anul 1997 unul din cele11 premii Oscar pentru coloana sonora si datorita cantaretei originale din Canada. Sensibilitate si maestrie artistica de exceptie intr-un singur om : Celine Dion. Auditie placuta !
 

<d iv> 

 
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X